Silviu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Numele meu este Silviu, am 25 de ani și în urmă cu 3 ani l-am primit pe Isus în inima mea și sunt un om mântuit. Mărturia mea nu este una care să te șocheze, dar este probabil să ți se potrivească și ție...

Eram un simplu tânăr ca oricare altul, provin dintr-o familie buna din clasa de mijloc, unde am primit o educație buna, nu am creat probleme majore niciodată părinților mei, iar ei și ceilalti din jurul meu mă vedeau ca un om bun, liniștit, la locul lui.

Singurul viciu vizibil era fumatul, de care nu reușeam să mă las, dar în inima mea erau și alte vicii pe care nimeni nu le știa. Imoralitatea era unul de care îmi este rușine să mărturisesc, dar mă bucur că acum pot să discern și să aleg.

Am lucrat chelner in diverse restaurante si locații de lux unde îmi câștigam banii. Salariul era mic si tipsul era îndeajuns si trebuia să te "descurci". Îmi înșelam clienții umflându-le nota de plată.

Când prindeam momentul, opream sticlele consumate de apă pe care le reumpleam cu apă rece de la robinet și le vindeam clienților, iar cafeaua originală purta doar numele iLLy, conținutul era o cafea vrac cumparată de mine de la supermarket. Aceasta era mica mea afacere de care nu știa nimeni, și banii erau ai mei.

Aveam ochiul format și puteam să deosebesc un consumator cunoscător de unul normal, având grijă să nu fiu prins în tot ce făceam. Banii pe care îi câștigam erau mulți, dar îi cheltuiam pe țigări și distracții cu prietenii.

Fratele meu, Bogdan, mergea la Casa Olarului unde mă invita și pe mine, dar eu nu vroiam să aud de "pocăiți" pentru că eu susțineam că sunt un om drept și bun și nu am făcut rău la nimeni. Nu vroiam să îmi schimb religia mea de orthodox, mai exact de păcătos.

La 21 de ani m-am îmbolnăvit rău de plămâni și aici a fost timpul când Dumnezeu a început să lucreze cu mine (cred că oamenii de la biserică se rugau pentru mine). Am reușit să mă las de fumat, dar nu și de celelalte lucruri pe care le făceam, dar Dumnezeu lucra cu atâta har cu mine.

Fratele meu îmi predica din când în când si de data asta cuvantul Lui Dumnezeu începea sa aibă sens în viața mea. Am avut convingerea că sunt un păcătos și dacă aș da ochii cu Dumnezeul Sfânt mi-ar fi rușine de ce am facut și aș merita să merg in iad dacă aș muri. Am vrut sa îmi acopăr conștiința și am zis că Dumnezeu nu există si totul este prin evoluție, dar ceva în inima mea nu îmi dădea pace și nu puteam să mă mint.

De ceva timp mă simțeam ca niciodată - atât de păcătos - parcă eram murdar și nu mai puteam să mai lupt împotriva adevărului. Îmi amintesc că era 4 dimineața, mă întorceam de la muncă și m-am pus în genunchi și I-am zis lui Dumnezeu că dacă El este cel care a făcut lumea și tot ce văd să mă ajute sa Îl cunosc ca un Dumnezeu real și să mă ierte de tot ce am făcut. I-am cerut o viață nouă. Mi-am cumpărat o Biblie si îmi plăcea să citesc din ea, sa vin la biserică, dar eram încă prins în lume, prietena era contra bisericii și nu vroia ca eu să merg la Casa Olarului.

Nu știam ce să fac, țineam mult la ea, dar îmi plăcea și la biserică, oamenii, cântecele, predicile. Era ceva nou și atât de entuziasmant față de monotonia dintr-o biserică religioasă..., dar Dumnezeu mi-a dat puterea și tăria să Îl aleg pe El, am crezut în promisiunile Lui, că daca voi lăsa voi primi înzecit în această lume și de o mie de ori mai mult în cealaltă viață. Acum sunt entuziasmat de ce a făcut Dumnezeu și bucuria pe care am primit-o nu se compară cu cea pe care o cumpărăm din lume și se transformă în dezamăgire.