© De Deur Maastricht 2011 | Christian Fellowship Ministries International (CFM)
| Alle rechten voorbehouden | All rights reserved | Tous droits réservés | Alle Rechten vorzubehalten | Todos derechos reservados |

| CFM The Netherlands | De Deur Nederland | De Deur Maastricht | Mobile version | Sitemap | World Clock | Youth Point | Nadenkertjes |

 

 

Robert

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Salut, numele meu este Robert. Am 23 de ani și frecventez această biserică de aproximativ 6 ani. Vreau, în aceste câteva rânduri să vă povestesc ceva legat de viața mea.

Nepăsarea, indiferența, scepticismul erau lucrururi care îmi caracterizau viața înainte. Credeam în Dumnezeu, dar nu Îl consideram pe El ca fiind foarte important pentru viața mea. Nu vedeam rostul pentru care eu ar trebui să am o relație cu El.

Prietenii pe care mi i-am făcut m-au învățat să fiu răzvrătit. De la ei am învățat să fumez încă de la 12 ani, să consum alcool, să fur bani de la cei apropiați ca să îi cheltuiesc pe jocuri și gadget-uri. Tot cu ei umblam prin piețe să furăm tot felul de lucruri: de la lasere până la ziare. M-am lasat de școală în clasa a 7-a cu gândul nici să nu mă mai apuc vreodată. La insistențele multora însă, am reluat școala, la liceu formându-mi un nou grup de prieteni cu care mergeam la chefuri, la baluri, la discoteci etc. Distracții pe cinste, beții, destrăbălări, tot ce vrei tu, dar în adâncul meu eram amărât și mă întrebam: „Oare doar astea sunt lucrurile pentru care merită să trăiești?”, „Nu există vreun alt scop decât a răni pe alții și pe mine însumi?”. Răspunsurile evitau să apară. Deseori mergeam acasă și regretam tot ce făceam, eram neîmplinit și rănit, dar venea o nouă zi și o luam de la capăt.

Într-o zi am primit o invitație la un film foarte interesant, și împreună cu două colege de clasă ne-am decis să mergem. Am rămas șocat, bulversat de acest film, care era povestea adevărată a unei fete care a avut moarte clinică și a ajuns în iad. La sfârșit cineva m-a întrebat: „Unde crezi că ar fi mers sufletul tău dacă tu ai fi fost in locul ei?”. Știam bine unde și mă îngrozea gândul ăsta…

În acea seară,convins fiind de păcatul meu, de distanța pe care acest păcat a creat-o între mine și Dumnezeu, de neascultarea și răzvrătirea din inima mea, mi-am cerut iertare de la Dumnezeu și i-am cerut să restaureze viața pe care cu mâinile mele o distrugeam văzând cu ochii. Și Dumnezeu m-a luat în serios. Dupa 6 ani, sunt copleșit de ce a făcut El în viața mea. Bucuria iertării, destinul minunat, prietenii creștini atât de faini, dar și viața veșnică care nu se poate compara cu nimic. Nu exagerez deloc! Sunt atât de recunoscător pentru fiecare clipă petrecută în această viață nouă, și încurajez pe oricine să-L aleagă pe Dumnezeu, pentru că El e unicul care poate să dea sens și importanță vieților voastre.